Inot Sincron - Un dialog despre Fotografie. Fluid, personal si fara imagini.
Voicu Bojan
 
 
 
Prima pagina
Povestea cartii
Descarca fragmente din carte
Comanda
Comanda

 

 

Fragmente

Iubesc fotografiile lui Ansel Adams cu drumul Wawona din Yosemite nu pentru ca îl vad pe el stând acolo, ci pentru ca pot sa vad Yosemite ca si cum eu as fi acolo. Fotografiile lui sunt de succes deoarece fiecare dintre noi se poate pune în postura de a privi prin ochii lui. Pentru a realiza acest lucru, el si-a dezvoltat abilitatea de a privi prin ai nostri.

Edward Weston vorbea despre a fotografia „lucrul în sine”; Minor White le spunea studentilor sai: „Nu fotografiati doar ceea ce este, ci ce altceva mai este.” Imaginea esoterica ne arata subiectul într-o relatie de semnificatie, ne arata ca subiectul este demn de observat sau deschide o poarta spre o perceptie, întelegere sau spre adevaruri profunde care ne erau înainte inaccesibile.

Prefer un artist care ne arata ceea ce este semnificativ din mundan celui care ne releva semnificativul din lucrurile semnificative. Îl prefer pe Weston lui Adams, pe Josef Sudek lui Eliot Porter, pe Paul Strand fotografilor de la Time sau Life, pe Norman Rockwell lui Picasso, pe Charles Dickens lui James Joyce, si o mâncare buna gatita acasa unei nouvelle cuisine.

Odata ce a stapânit tehnica si mestesugul, orice artist trebuie sa rezolve adevarata provocare – aceea de a gasi ceva personal si de a crea din inima, cu sinceritate.

Definiti un proiect si munciti intens si disciplinat pentru a produce un numar mare de imagini. Apoi faceti o selectie finala si mai ales, finita. Abordarea repetata a aceluiasi subiect, cum facea Weston cu ardeii, este o metoda cu mai multe sanse de a obtine rezultate semnificative decât realizarea de imagini la întâmplare în cautarea unor mari reusite incerte.

Sa fie doar o coincidenta faptul ca Adams si-a petrecut viata fotografiind în Yosemite si este faimos si cunoscut pentru acele imagini? Sa fie o coincidenta faptul ca Weston a petrecut o viata fotografiind la Point Lobos si ca multe dintre aceste fotografii se numara printre imaginile sale cele mai cunoscute? Repetitia este o tema recurenta în fotografierea pe proiecte.

Fotografia este un proces instant, accesibil maselor. Cere doar putina experienta si aparatura pe care cei mai multi si-o pot permite. Pare ceva usor. Sari din masina si creezi arta. Dar nu este deloc usor. Este seducator si frustrant, solicitant si neiertator. Este accesibila doar cu mari eforturi, dedicatie, repetitie si munca grea.

Fotografiile – cel putin cele bune – vorbesc întotdeauna despre idei; fara idei, fotografiile sunt simple imagini. O imagine lipsita de o idee este la fel de sterila ca un paragraf lipsit de un gând. Este la fel de usor sa faci o fotografie fara continut precum este sa scrii o propozitie care nu spune nimic.

Am auzit ca Morley Baer obisnuia sa spuna ca pentru a fi un bun fotograf trebuie sa fii în primul rând o persoana buna. Prin aceasta, nu cred ca se referea doar la o persoana morala sau cinstita, ci mai mult la nevoia de a fi o persoana interesanta, cu adâncime, maturitate, întelepciune si viziune.

De fapt, imaginile – asemeni muzicii – pot fi un mod mai puternic de a exprima idei tocmai deoarece sunt non-verbale. Expresiile verbale au evidentul dezavantaj de a necesita un limbaj comun si o întelegere comuna a subtilelor nuante posibile prin limbaj. Imaginile artistice si muzica depasesc aceste dificultati concentrându-se asupra aspectului non-verbal al comunicarii. Dar, dupa cum cuvintele sunt simboluri ale lucrurilor, tot asa imaginile contin simboluri care trebuie întelese.

Pianistul care cânta notele fara sa simta nimic nu este un artist, dupa cum nu este nici fotograful care prezinta contraste-si-tonuri lipsite de pasiune. Pasiunea este emotie, implicare, conexiune, si toate acestea sunt rezultatele unei idei.

Creatia artistica este o batalie, o confruntare, o cautare, o chestiune ce tine de suflet si de supravietuire, o pasiune în care se amesteca o gramada de frustrari si un dram de rasplata, este un impuls irezistibil, o dependenta, o forma de nebunie auto-impusa într-o lume care nu îmi cere deloc sa fac acest lucru. Arta mea este asadar o mare bucurie pur si simplu pentru ca nu foloseste nimanui, niciodata. De fapt, daca ar avea un scop maret, mi s-ar parea ca e munca.

A nu comunica este, practic vorbind, acelasi lucru cu a nu avea nimic de comunicat. Cum spunea Mark Twain: „Cei care nu citesc nu au nici un avantaj fata de cei care nu stiu sa citeasca.” În diferite momente ale vietii mele, în diferite momente ale anului, în diferite stari si chiar într-o altfel de lumina, o fotografie buna ofera o experienta diferita, o experienta a schimbarii.

Fotografiile bune, cele care trec dincolo de distilare, devin cai de acces, lumânari, profesori, palme peste cap, prieteni, masuri, mementouri si busola. Ele nu pot fi toate aceste lucruri deodata. Este nevoie de timp si repetitie pentru ca toate calitatile unei imagini sa iasa la suprafata. O fotografie buna se desface ca o floare, nu ca o carte în relief.