"Prefer sa ma gândesc la fotografi nu atât ca la niste documentaristi, cât ca la niste clar-vazatori – cu dubla semnificatie cuprinsa în acest termen”. Sunt vrajit de fotografia argintariei dintr-un sertar de bucatarie a lui Wright Morris. A mai facut cineva asta înaintea lui, iar daca da, a facut-o macar aproape la fel de bine? Running White Deer a lui Paul Caponigro este o fotografie minunata. La fel si Pepper No. 30 a lui Edward Weston, dupa care toti ceilalti au început sa fotografieze legume, crezând ca în asta statea geniul lui Weston. Sunt fascinat de fotografiile lui Ray McSavaney cu fabrica de anvelope si cauciuc Goodyear parasita din Los Angeles. Uitati-va la fotografiile lui Bruce Barnbaum cu Canionul Antelope.

Sunt, de asemenea, captivat de Nude in a Box a lui Ruth Bernhard, fotografiile lui Atgét cu fatadele mazaginelor din Paris si minunatele fotografii cu scene cotidiene ale strazilor de Lee Friedlander, Garry Winogrand si Robert Adams. Marea invitatie a fotografiei, cu o putere de convingere inegalabila, este: „Priviti acest lucru“.

Încet, pe nesimtite, lumea se umple de fotografii. Comunicarea prin viu grai sau prin scris este, nu de putine ori, substituita de limbajul vizual. Miliarde de poze ajung periodic în „vazul“ retelelor sociale.
Astfel, timpul dedicat lecturii unei imagini devine tot mai scurt. În acest context, modul în care citim o fotografie este esential, altfel riscam sa devenim niste analfabeti vizuali.

Orice imagine e dublu articulata: desemneaza (descrie ceea ce se vede) si semnifica (este pasibila unei interpretari). Orice fotografie conspira, pe undeva, la a ne modifica subtil atitudinea si, în ultima instanta, actiunile. Semnificatia acesteia variaza în functie de mediul social, educatia, standardul de viata si aspiratiile noastre ca privitori. La fel, ea depinde de contextul în care este eceptata, fie ca e vorba despre un album personal, un ziar, o publicatie de arta, o galerie, un monitor si asa mai departe. Exista, prin urmare, doar o singura interpretare valabila sau sunt mai multe? Într-un dialog viu, cu paranteze de ordin istoric si cu exemple practice, cei doi autori încearca sa limpezeasca lucrurile. Gândind cu voce tare, ne îndeamna sa întelegem noi însine modul în care o simpla fotografie, lipsita de grai, ne vorbeste. Un dialog relaxat, consistent, edificator.

Bonus! O selectie din Best of EndNotes, asa cum au aparut în numarul omagial al Revistei LensWork, dedicat lui Bill Jay. Acest om a reflectat în scris la fotografie vreme de mai bine de cincizeci de ani. Din celebrele sale note putem afla printre altele: care e secretul ultim al fotografiei, de ce o chema pe o pisica tocmai Koudelka sau care sunt cele mai practice sfaturi adresate de maestri unor fotografi în devenire.

Am adunat aici texte orfane, bântuind aiurea prin lume. Le-am strâns laolalta asa cum se aduna pinguinii imperiali într-un cârd compact pe Discovery si, creând un monolit, încearca sa reziste împreuna frigului pâna ce va trece iarna. Orice carte e si ea o forma de rezistenta, dar nu împotriva frigului, ci împotriva uitarii. Reprezinta o mica garantie a memoriei, indiferent cât de putini cititori ar avea, fiind totodata semnul ducerii la bun sfârsit a unui lucru, oricât de nesemnificativ ar fi acesta. Iata ce puteti gasi aici:

Obsesii tematice: despre subiect, culoare, rama, lumina, despre fotografia ca accident, fictiune sau minciuna, despre celebrarea lucrurilor îngrozitor de banale si în general, „o gama larga” de idei în dialog. Împreuna cu Bumbut, Serban, Pandele, Bratu, Moiceanu si altii.

Câteva albume de exceptie si autorii lor: despre nuditatea suspecta din fotografiile lui Sally Mann, discretia lui Henri Cartier-Bresson, încapatânarea lui Sebastiao Salgado, faima lui Weegee, ochiul neobosit al lui Andre Kertesz, sau despre un Robert Capa altfel decât stiam. Eseuri: despre penibil în fotografia de glamour, importanta lecturii în vietile fotografilor, eternul subiect al cliseelor, ba chiar si despre cum sa mori frumos într-o poza.

În materie de fotografie, Bill Jay era în mod cert un connaisseur, unul dintre cei mai adevarati si mai rafinati pe care i-am întâlnit. Ca un îndragostit incurabil, a gândit, a declansat si a scris despre acest mijloc de expresie vreme de 50 de ani (peste 400 de articole si 20 de carti nu sunt putin lucru).

Scrisul lui Bill Jay e încântator, chiar si atunci când este incomod si, pe alocuri, taios. Desfiinteaza cu nonsalanta retetele, presupusele „secrete ale meseriei”, fumurile cu pretentii de arta si pune mereu accent pe calea întortocheata si enervanta, singura valabila, de altfel.

Într-o lume de ego-uri artistice supralicitate ce plutesc aproape de tavan prin sali de expozitii, Bill Jay sare de colo-colo cu un ac în mâna si se distreaza grozav spargându-le. E un contrapunct sanatos în istoria recenta a fotografiei; seamana un pic cu greierele Jiminy, constiinta lui Pinocchio. Cu un zâmbet generos, ne coboara pe toti pe pamânt, acolo unde ne e locul, si ne lanseaza o invitatie simpla – sa lasam ca fotografiile sa fie cele care sa vorbeasca în locul nostru. Si mai ales, sa lasam timpul sa le judece.

„Iata o carte extrem de utila. Pune în joc teme de care vor beneficia toti fotografii indiferent de genul abordat, de vârsta sau experienta – si face acest lucru într-un mod limpede si interesant. O recomand cu caldura.” Van Deren Coke, ex-director al Museum of Photography si autor al cartii The Painter and the Photograph

„Un fotograf oarecare ar putea sa-si puna aparatul deoparte si sa se apuce de povestit ce a vazut. Dar nici un fotograf adevarat nu va putea uita vreodata lectiile aflate din aceasta carte. Nu este vorba doar de o lectura esentiala, ci de una obligatorie.” Daniel Meadows, seful departamentului de fotojurnalism al Universitatii din Wales

„Am citit aceasta carte dintr-o suflare. Este o lectura nepretuita din punct de vedere al referintelor sale istorice si estetice, precum si din punct de vedere al perspectivei oferite de David Hurn, ale carui cuvinte ung la inima pe orice fotograf care îsi ia pasiunea în serios. Este o sursa nepretuita de inspiratie.” Frank Hoy, profesor de jurnalism la Arizona State University

Când am citit acum câtiva ani aceasta carte, am avut senzatia unei iluminari interioare. Am înteles pentru prima oara ca fotografia nu este tocmai ceea ce credeam eu. Am simtit brusc nevoia unei schimbari radicale de macaz relativ la imaginile mele. Dupa zeci de ani de experienta, Brooks Jensen nu se rezuma la a prezenta simple eseuri disparate pe tema fotografiei, ci cartea lui este unitara. Vorbeste despre viziunea, limitele creativitatii si confuzia cu care se confrunta orice om care creeaza ceva din nimic, gratuit si aparent fara vreun scop precis, pentru pura bucurie de a celebra faptul de a vedea lumea. Iata ce spune autorul:

„Nu prea a mai ramas nimic nou sub soare, e drept. Tehnologiile sunt ele noi, dar conditia umana fundamentala este neschimbata de mii de ani. Cam aceleasi pasiuni ne guverneaza si pe noi ca pe primul om. Cam cu aceleasi întrebari ne framântam si noi ca si stramosii nostri din vremuri imemoriale. Aceasta este si a fost mereu sursa artei cu A mare: Cine sunt? Unde ma aflu? De ce?”

Editor al prestigioasei reviste americane de fotografie LensWork, Brooks Jensen pune la bataie în aceste pagini o experienta semnificativa. Cartea lui este aproape un ghid practic pentru toti cei care vor sa treaca la un alt nivel de întelegere al imaginilor care ne împresoara în exces, de peste tot. E o carte terapeutica, necesara, iar pe alocuri un dus rece care te obliga sa te repozitionezi. Doar daca vrei sa iei fotografia în serios.

Voicu Bojan, editor Colectia Diafragma9

fotografie si tradare / subiect si implicare / Caravaggio, Erwitt, Rene Burri / scris si fotografie / bazine, înot, slapi si halate de baie / Nora / manele vizuale / Tarkovski, Towell, Arbus / concursuri foto / capsuni, rosii, patrunjei / fotografie si arta / kendo / cum sa facem poze mai bune / Havana, Alun si Petrila / fotografii iconice / ce înseamna o imagine buna / fotografie accidentala / audiobooks, servetele umede si pâine feliata / fotografie si kitsch / Ocna Sibiului si Zoo Turda / Sally Mann si Robert Capa / cartofi prajiti si drumul crucii / fotografie si întâlnire / etc.

Cartea apare în colectia Diafragma 9 si are 190 de pagini. Formatul este 15x21 cm, are coperta cretata cu clape. Costa 25 ron.