Carti
despre fotografie
Exista azi peste tot carti, manuale si workshop-uri care
te învata cum sa fotografiezi. Internetul e plin de
surse din care poti pricepe ce rol au butoanele unui aparat
foto, cum sa folosesti diafragma si care este efectul ei asupra
profunzimii de câmp. Toate acestea creeaza iluzia ca
în fotografie cheia este una de natura tehnica. Accentul
se pune pe „cu ce?” si pe „cum?”.
Cartile foto din Colectia Diafragma9 sunt putin altfel, fiindca
ele muta acest accent pe „de ce?” si „încotro?”,
discuta despre misterul creativitatii, despre pasiune, implicare
si viziune personala. Sunt carti care te pot ajuta sa ajungi
la un nivel superior de întelegere a fotografiei si
a imaginii în general. Te pot ajuta sa deschizi mai
bine ochii.
Creativitatea
in fotografie - Brooks Jensen |
|
|
"Prefer
sa ma gândesc la fotografi nu atât ca la
niste documentaristi, cât ca la niste clar-vazatori
– cu dubla semnificatie cuprinsa în acest
termen”. Sunt vrajit de fotografia argintariei
dintr-un sertar de bucatarie a lui Wright Morris. A
mai facut cineva asta înaintea lui, iar daca da,
a facut-o macar aproape la fel de bine? Running White
Deer a lui Paul Caponigro este o fotografie minunata.
La fel si Pepper No. 30 a lui Edward Weston, dupa care
toti ceilalti au început sa fotografieze legume,
crezând ca în asta statea geniul lui Weston.
Sunt fascinat de fotografiile lui Ray McSavaney cu fabrica
de anvelope si cauciuc Goodyear parasita din Los Angeles.
Uitati-va la fotografiile lui Bruce Barnbaum cu Canionul
Antelope.
Sunt, de asemenea, captivat de Nude in a Box a lui
Ruth Bernhard, fotografiile lui Atgét cu fatadele
mazaginelor din Paris si minunatele fotografii cu scene
cotidiene ale strazilor de Lee Friedlander, Garry Winogrand
si Robert Adams. Marea invitatie a fotografiei, cu o
putere de convingere inegalabila, este: „Priviti
acest lucru“.
|
|
|
|
|
|
|
Cum
citim fotografiile - David Hurn (Magnum)
in dialog cu Bill Jay |
|
|
Încet, pe nesimtite, lumea se umple
de fotografii. Comunicarea prin viu grai sau prin scris
este, nu de putine ori, substituita de limbajul vizual.
Miliarde de poze ajung periodic în „vazul“
retelelor sociale.
Astfel, timpul dedicat lecturii unei imagini devine
tot mai scurt. În acest context, modul în
care citim o fotografie este esential, altfel riscam
sa devenim niste analfabeti vizuali.
Orice imagine e dublu articulata: desemneaza
(descrie ceea ce se vede) si semnifica (este pasibila
unei interpretari). Orice fotografie conspira, pe undeva,
la a ne modifica subtil atitudinea si, în ultima
instanta, actiunile. Semnificatia acesteia variaza în
functie de mediul social, educatia, standardul de viata
si aspiratiile noastre ca privitori. La fel, ea depinde
de contextul în care este eceptata, fie ca e vorba
despre un album personal, un ziar, o publicatie de arta,
o galerie, un monitor si asa mai departe. Exista, prin
urmare, doar o singura interpretare valabila sau sunt
mai multe? Într-un dialog viu, cu paranteze de
ordin istoric si cu exemple practice, cei doi autori
încearca sa limpezeasca lucrurile. Gândind
cu voce tare, ne îndeamna sa întelegem noi
însine modul în care o simpla fotografie,
lipsita de grai, ne vorbeste. Un dialog relaxat, consistent,
edificator.
Bonus! O selectie din Best of EndNotes,
asa cum au aparut în numarul omagial al Revistei
LensWork, dedicat lui Bill Jay. Acest om a reflectat
în scris la fotografie vreme de mai bine de cincizeci
de ani. Din celebrele sale note putem afla printre altele:
care e secretul ultim al fotografiei, de ce o chema
pe o pisica tocmai Koudelka sau care sunt cele mai practice
sfaturi adresate de maestri unor fotografi în
devenire.
|
|
|
|
|
|
|
O
varza fotogenica - Voicu Bojan |
|
|
Am adunat aici texte orfane, bântuind
aiurea prin lume. Le-am strâns laolalta asa cum
se aduna pinguinii imperiali într-un cârd
compact pe Discovery si, creând un monolit, încearca
sa reziste împreuna frigului pâna ce va
trece iarna. Orice carte e si ea o forma de rezistenta,
dar nu împotriva frigului, ci împotriva
uitarii. Reprezinta o mica garantie a memoriei, indiferent
cât de putini cititori ar avea, fiind totodata
semnul ducerii la bun sfârsit a unui lucru, oricât
de nesemnificativ ar fi acesta. Iata ce puteti gasi
aici:
Obsesii tematice: despre subiect,
culoare, rama, lumina, despre fotografia ca accident,
fictiune sau minciuna, despre celebrarea lucrurilor
îngrozitor de banale si în general, „o
gama larga” de idei în dialog. Împreuna
cu Bumbut, Serban, Pandele, Bratu, Moiceanu si altii.
Câteva albume de exceptie si
autorii lor: despre nuditatea suspecta din fotografiile
lui Sally Mann, discretia lui Henri Cartier-Bresson,
încapatânarea lui Sebastiao Salgado, faima
lui Weegee, ochiul neobosit al lui Andre Kertesz, sau
despre un Robert Capa altfel decât stiam. Eseuri:
despre penibil în fotografia de glamour, importanta
lecturii în vietile fotografilor, eternul subiect
al cliseelor, ba chiar si despre cum sa mori frumos
într-o poza.
|
|
|
|
|
|
|
Confesiuni
fotografice - Bill Jay |
|
|
În materie de fotografie, Bill Jay era în
mod cert un connaisseur, unul dintre cei mai adevarati
si mai rafinati pe care i-am întâlnit. Ca
un îndragostit incurabil, a gândit, a declansat
si a scris despre acest mijloc de expresie vreme de
50 de ani (peste 400 de articole si 20 de carti nu sunt
putin lucru).
Scrisul lui Bill Jay e încântator, chiar
si atunci când este incomod si, pe alocuri, taios.
Desfiinteaza cu nonsalanta retetele, presupusele „secrete
ale meseriei”, fumurile cu pretentii de arta si
pune mereu accent pe calea întortocheata si enervanta,
singura valabila, de altfel.
Într-o lume de ego-uri artistice supralicitate
ce plutesc aproape de tavan prin sali de expozitii,
Bill Jay sare de colo-colo cu un ac în mâna
si se distreaza grozav spargându-le. E un contrapunct
sanatos în istoria recenta a fotografiei; seamana
un pic cu greierele Jiminy, constiinta lui Pinocchio.
Cu un zâmbet generos, ne coboara pe toti pe pamânt,
acolo unde ne e locul, si ne lanseaza o invitatie simpla
– sa lasam ca fotografiile sa fie cele care sa
vorbeasca în locul nostru. Si mai ales, sa lasam
timpul sa le judece.
|
|
|
|
|
|
|
A
fi (sau a nu fi) fotograf - David Hurn
(Magnum) in dialog cu Bill Jay |
|
|
„Iata o carte extrem de
utila. Pune în joc teme de care vor beneficia
toti fotografii indiferent de genul abordat, de vârsta
sau experienta – si face acest lucru într-un
mod limpede si interesant. O recomand cu caldura.”
Van Deren Coke, ex-director al Museum of Photography
si autor al cartii The Painter and the Photograph
„Un fotograf oarecare
ar putea sa-si puna aparatul deoparte si sa se apuce
de povestit ce a vazut. Dar nici un fotograf adevarat
nu va putea uita vreodata lectiile aflate din aceasta
carte. Nu este vorba doar de o lectura esentiala, ci
de una obligatorie.” Daniel Meadows, seful
departamentului de fotojurnalism al Universitatii din
Wales
„Am citit aceasta carte dintr-o
suflare. Este o lectura nepretuita din punct de vedere
al referintelor sale istorice si estetice, precum si
din punct de vedere al perspectivei oferite de David
Hurn, ale carui cuvinte ung la inima pe orice fotograf
care îsi ia pasiunea în serios. Este o sursa
nepretuita de inspiratie.” Frank Hoy, profesor
de jurnalism la Arizona State University
|
|
|
|
|
|
|
DESPRE FOTOGRAFIE, CU
DRAGOSTE, Brooks Jensen
reflectii personale asupra imaginii, creativitatii si
artei în general |
|
|
Când am citit acum câtiva ani aceasta carte,
am avut senzatia unei iluminari interioare. Am înteles
pentru prima oara ca fotografia nu este tocmai ceea
ce credeam eu. Am simtit brusc nevoia unei schimbari
radicale de macaz relativ la imaginile mele. Dupa zeci
de ani de experienta, Brooks Jensen nu se rezuma la
a prezenta simple eseuri disparate pe tema fotografiei,
ci cartea lui este unitara. Vorbeste despre viziunea,
limitele creativitatii si confuzia cu care se confrunta
orice om care creeaza ceva din nimic, gratuit si aparent
fara vreun scop precis, pentru pura bucurie de a celebra
faptul de a vedea lumea. Iata ce spune autorul:
„Nu prea a mai ramas nimic nou sub soare, e drept.
Tehnologiile sunt ele noi, dar conditia umana fundamentala
este neschimbata de mii de ani. Cam aceleasi pasiuni
ne guverneaza si pe noi ca pe primul om. Cam cu aceleasi
întrebari ne framântam si noi ca si stramosii
nostri din vremuri imemoriale. Aceasta este si a fost
mereu sursa artei cu A mare: Cine sunt? Unde ma aflu?
De ce?”
Editor al prestigioasei reviste americane de fotografie
LensWork, Brooks Jensen pune la bataie în aceste
pagini o experienta semnificativa. Cartea lui este aproape
un ghid practic pentru toti cei care vor sa treaca la
un alt nivel de întelegere al imaginilor care
ne împresoara în exces, de peste tot. E
o carte terapeutica, necesara, iar pe alocuri un dus
rece care te obliga sa te repozitionezi. Doar daca vrei
sa iei fotografia în serios.
Voicu Bojan, editor Colectia Diafragma9
|
|
|
|
|
|
|
Inot Sincron |
|
|
Vreme de trei ani, doi prieteni (Gicu
Serban si Voicu
Bojan) au purtat, în scris, un dialog despre
fotografie, viata si micile lucruri care îi pasioneaza.
Rezultatul acestui schimb de idei s-a concretizat într-o
carte. Ea poarta titlul de Înot sincron si, printre
altele, vorbeste despre:
fotografie si tradare / subiect si implicare
/ Caravaggio, Erwitt, Rene Burri / scris si fotografie
/ bazine, înot, slapi si halate de baie / Nora
/ manele vizuale / Tarkovski, Towell, Arbus / concursuri
foto / capsuni, rosii, patrunjei / fotografie si arta
/ kendo / cum sa facem poze mai bune / Havana, Alun
si Petrila / fotografii iconice / ce înseamna
o imagine buna / fotografie accidentala / audiobooks,
servetele umede si pâine feliata / fotografie
si kitsch / Ocna Sibiului si Zoo Turda / Sally Mann
si Robert Capa / cartofi prajiti si drumul crucii /
fotografie si întâlnire / etc.
Cartea apare în colectia Diafragma
9 si are 190 de pagini. Formatul este 15x21 cm, are
coperta cretata cu clape. Costa 25 ron. |
|
|
|
|
|
|
|
|